Cântecul Păsării Măiestre
D.N. Popescu o descrie ca fiind o pasăre măiastră, a cărei cântare întrece toate muzicile pământești și care are darul de a ghici viitorul și de a citi în inimile oamenilor. În acest sens, ipostaza oraculară a Păsării Măiastre este confirmată și de baladele populare românești:
Codrule, orice-i vede
Nu spune la maica me;
De mi-i vede mort în tine
Spune maicii că mi-i bine;
De mi-i vede c-am murit
Spune-i ca nu m-ai tâlnit;
Lasă-mi frunza de-nvălit,
Crengile de-acoperit,
Sa ganea c-am adurnit.
Vântul noaptea și-a sufla,
Crangile le-a negura
Și pă mine m-or afla.
Cine m-a afla pă mine
Om pemintean n-a și nime,
Numa Pasăreă Măiastră
S-a zbura maicii-n fereastră
Și maicii i-a povesti
Unde mi-am putut muri:
În mijlocu pădurii
Ducând doru' badiții;
ÃŽn mijlocu' codrului
Ducând doru' dorului.